Deșteaptăte ființă a societății...

Trăm intr-un secol ..într-o lume .. pierdută după părerea mea. Suntem oameni pierduți deadreptul, în viața noastră..

Avînd toți la timpul prezent lucruri necesare pentru viață, noi ne dorim ceva mai mult.. dar prea mult. Sunt sigur că fiecare din noi toţi ne dorim cîte ceva.. dar nu toţi ne ne punem intrebarea.. "merităm noi oare"??Dar acel ceva este peste măsura așteptărilor .. Vreau sa spun că sunt lucruri care cu adevarat sunt necesare în viața noastră.. și la un moment ne vine gîndul deznădejdii.. (gata las totul și nu mai lupt, cu toate că știu că e necesar). Căzînd in deznădejde este un păcat foarte mare.. de ce oare e păcat? Pentru că nu ne trăim viața. Prin lupte grele prin trecerea oricărei încercări date de sus și prin dobîndirea dorinței, iată asta se cheama viață trăită. Fiecăruia îi este dat un drum al vieții aparte.. fiecăruia îi este dat sa-și ducă crucea sa dupa măsura putințelor, vreau sa știți că.. nimănui nici o dată nu îi este dat sa ducă mai mult decît poate .. pentru că Preabunul Dumnezeu îl iubește... și mulți își pun întrbarea.. și dacă ne iubește De ce ne dă greutăți și încercări? Simplu .. pentru ca El dorește să vadă cum suntem noi .. sa vadă, vrednici suntem noi ca să fim noi bucurați de bunătățile cele pămîntești, merităm noi oare?

Era o povestire fanastică o pildă mai bine zis.

-Se adunase intr-o bună zi o mare mulțime de oameni și au hotărît sa meargă la Dumnezeu pentru a-i cere o viață mai buna..Ajungînd la Preabunul Dumnezeu i-au cerut să le îndeplinească dorința. Și Dumnezeu ascultînd ruga lor i-a rugat sa il ajute să duca niște curci din Iad în Rai și vor mai discuta ..Ei au fost deacord și imediat s-au pus pe treabă. Fiecare și-a luat o curce și au pornit la drum. Fiind crucea grea pentru toți unii mai șmecheri tăiau din capetele crucii pentru a fi mai ușoară. Ajungînd la o prăpastie și-au pus intrebarea.. cum sa trecem de ea? Pentru ca era foarte lungă în lungime cit și lățime.. Dîndu-și seama unul din acei oameni a pus crucea peste prăpastie și era chiar pe măsura prăpastiei pentru a trece.. Toți au urmat acel exemplu, dar cei care tăiase din cruce nu au putut, și au rămas acolo .. dar înaintea prăpastiei cum am menționat de la început era Iadul .. iar îndată dupa prăpastie era și raiul .. TRAGEM CONCLUZIE ... hai fraților să ne ducem povara și încercările vieții așa cum ne este dat nouă..pentru că mare și la timp v-a fi răsplata noastră..

Cunoaștem multe persoane care nu vor să lupte, știu doar să aștepte din pod minuni. Cel ce v-a aștepta astfel, el nu v-a fi o persoana ce trăiește ci una care doar există, o ființă leneșă.

Fiecare trebuie să fie mulțumit de ceea ce are, căci v-a avea și ceea ce nu are... Fiți siguri

Vreau sa v-ă mai spun ca dupa o suferinta grava și foarte grea .. neapărat v-a fi și răsplata noastră, cum dupa o noapte foarte întunecoasă vine o zi însorită.

Să luptăm.

Ajungem la o perioadă în viață la care uităm de tot, mergem cu nasul pe sus prin oraș, ne prefacem ca nu vedem pe nimeni și nu știm pe nimeni, mai chiar și părinților nu le suntem mulțumitori și nu ascultăm de ei cu toate că ei ne vor binele cel desăvîrșit în viața noastra. Toate acestea se numesc capricii, capricii cu mîndire. Dar să fim realiști să nu uităm de unde și de la ce am pornit cu ajutorul cui ne-am ridicat de sub pămînt prin ajutorul căror persoane sfătuitoare și îndrumătoare am ajuns la aceste momente perfecte. Să nu uităm că suntem oameni egali unul cu fiecare, și că suntem datori sa fim oameni în viață. Pentru că ajungem la un moment.. cînd nici acel ban adunat prin munca noastră mai sinceră mai vicleană nu ne v-a ajuta, nici persoanele toate nu vor putea să ne acorde ajutorul sau sfatul de care vom avea nevoie .. dar numai unii din toți .. și adesea sunt unici in lume.

Mă uit adesea pe drum dar la general în scoietate apar diverse persoane fără suflet, fără cuget, fără gîndire. Mereu te poți aștepta de la ele cu un pumn în față sau chiar mort în mijlocul drumului, de ce? Pentru că au lipsă de educație și făcînd asta ei cred ca se simt eroi și sunt cei mai deștepți, mulți cauta motive de creturi de bătăi etc. Adesea apar reportaje în mass-media despre violența în școlile din țară, mă uit cu întristare cum fete, băieți, la general vorbind colegi între ei se iau la bătaie, și cel mai tragic fapt este că, toți cei din jur susțin violențele, în loc să-i calmeze.Și mă miră un lucru .. să spun eu strigător la cer, cînd doi se bat se ceartă, cei din jur nu sar la despărțirea celor doi, dar imediat scot telefonul sau o cameră video pentru a filma, pentru a arăta lumii cît de eroi sunt unii, dar în real este o porcărie de nedescris în ceea ce fac martorii în zilele de azi. A mai apărut și un proverb mai conteporan “cînd doi se ceartă al treilea e martor“.Dar toate acestea se vor termina la un moment, la un moment la care v-a fi deja fără întoarcere, vai și amar de capul lor

Nu înțeleg care e sensul alcoolului pe care îl consumă majoritatea oamenilor..? Ce e bun în acel alcool? E normal sa mergi pe drum beat, să nu găsești drumul spre casă și sa fii o ființă pierdută din cauza alcoolului? Să iți distugi organele ? Să îți distrugi familia care se va îndepărta la un moment de tine din cauza patimii tale? E normal ca la timpul beției să nu știi ce e cu tine și sa jignești persoanele apropiate cu cuvinte care nu îți dai seama ce înseamna la acel moment..? Dar te simți erou la acel moment.. doar la un moment .. dupa asta ... (deja nu un moment, dar o viață întreagă) te vei simți un boschetar... o spun cu fapte văzute în real.. SiNCER

Eu cred că concluzia bauturii ți-ai facut-o și singur..

Mai este o patimă gravă a mileniului nostru .. cea a Fumatului..

Chiar e atît de greu de înțeles că distruge sănătatea TA și a celor din jur? Chiar nu înțelegi că mori de la asta? E simplu .. ești o persoană care nu-și iubește viața și darul cel Desăvîrșit al Domnului .. care este doar Viața .. dar daca noi nu o prețuim? Nu sîntem vrednici să ne numim oameni.. Suntem canibali de propria persoană.. cu parere de rău. Ne sinucidem ...

Ajungem la niște clipe din viață cînd ne intrebăm (DOAMNE de ce?) dar nu și-a dat nimeni nici o dată seama că a judeca pre Dumnezeu cu această intrebare e un păcat foarte mare. E corect să punem întrebarea (DOAMNE cu ce am greșit de am ajuns la aceste clipe cumplite? Arata-mi Doamne greșala ) de ce spun asta? Pentru că acele momente din viață sunt atît de cumplite încît ne tînguim că nu am profitat și nu ne-am bucurat de trecut mai mult. E și aici o explicație, omul cînd ajunge la greu începe a prețui binele, deaceea Dumnezeu îi dă niște încercari pentru ca omul să le rezolve luptînd cu propriile forțe, și la rezolvarea lor iși v-a da seama că trebuie sa mulțumeasca pentru binele pe care îl are și să îl prețuiască din plin. Și nu uita că unica unitate de măsură a timpului este memoria.

Să știți că șanse sunt doar două .. poate fi și o a treia .. dar foarte rar.. dacă nu ne folosim de prima .. a doua vine foarte foarte greu.. poate chiar nici degrabă... dar dacă n-o prețuim și pe a doua, primind-o la un moment .. deja a treia e pierdută.. e imposibilă și nu o vom mai avea..

Pe parcursul vieții unor oameni mergînd cu nasul pe sus și nevăzînd pe cei din jur cum suferă ca să le dea o mînă de ajutor pentru că omul fericit e cel ce face cît mai mulți oameni fericiți sau măcar sa se uite pe unde merge, să nu calce pe cineva care suferă la pămint, se împiedica la un moment de o piatră ( de un necaz grav) la care nimeni nu vrea sa-l ajute sa se ridice, și chiar lui îi este rușine să se ridice..Și nu a fost acel om fericit dupa cum îi părea lui .. dar a fost un om mîndru.

Nu crede că la toate faptele "bune" vei avea scăpare. Linişteştete pînă nu-i tîrziu.

Există cu părere de rau niște persoane care judecă pe alții, și sunt încrezuți că sunt în stare să faca așa ceva. Dar ei fac asta fără ca să incerce să facă o analiză mai întîi avînd ca subiect propria personalitate.

Dorim mereu ca să fim ridicați în slăvi, să fim la înălțimi mari ca să ne vadă toți, dar nu știm ca de la acea înălțime putem fi dați .. sau chiar aruncați ca niște gunoaie jos, și la durerea căzăturii ne vom dori doar sănătate.. nimic mai mult, nici bani, nici avuții, nici lauda altora.

Haide-ți să contribuim la o societate mai bună, mai porsperă, mai cu oameni cu omenie, să fim mai responsabili de lucrurile din jur, începînd de la noi.

Să sperăm, să nădăjduim....

Pentru că omul nu e ceea ce este, dar ceea ce rămîne...

Nu uita de unde ai pornit şi de la ce ai pornit... şi mai adu-ţi aminte că eşti om egal ca toţi oamenii... fii om în viaţă !!

Să ştii că mersul cu nasul pe sus nevăzînd drumul, mergînd, împiedicîndute, poţi duce la o căzătură care ţ'ar fi ruşine să te mai ridici.... ai grijă!

MESAJUL MEU E ..- HAI SĂ FIM OAMENI.. CE SPUI?